Obiectivele fundamentale privind fiscalitatea sunt reprezentate de simplificarea acesteia şi de crearea predictibilităţii într-un cadru fiscal-bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat şi public.

Strategia fiscal bugetară pentru perioada 2014-2016 prevede printre alte măsuri fiscale și reducerea treptată în următorii 4 ani a taxei pe valoarea adăugată pe măsura îmbunătăţirii colectării veniturilor bugetare. În acest context, se propune reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20% și extinderea aplicării cotei reduse de TVA de 9% pentru carne, pește, legume și fructe, începând cu data de 1 ianuarie 2016. Aceste măsuri sunt de natură a contribui în mod esențial la reducerea evaziunii fiscale, creșterea consumului intern și stimularea creșterii economice.

Evoluţia realităţilor economice, sociale şi politice în perioada 2003 – 2014, contextul creat de criza economico-financiară internaţională şi, nu în ultimul rând, aderarea României la Uniunea Europeană au determinat modificarea şi completarea în repetate rânduri a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Codul fiscal a cunoscut, de la data adoptării sale, decembrie 2003, şi până în prezent, numeroase modificări şi completări, cele mai importante fiind introduse prin Legea nr.343/2006, act normativ care a asigurat transpunerea în legislaţia naţională a dispoziţiilor acquis-ului comunitar privitor la domeniul fiscal, ca cerinţă majoră a aderării României la Uniunea Europeană.

Cu toată preocuparea continuă de îmbunătăţire şi simplificare a prevederilor Codului fiscal, acesta este perceput de mediul economic şi social ca fiind dificil de aplicat şi supus permanent riscului de interpretare neunitară a prevederilor sale. Modificările legislative frecvente aferente acestui act normativ, necesare pentru funcţionarea sistemului de impozite şi taxe din România, au generat unele dificultăţi în interpretarea şi în aplicarea anumitor prevederi legale incidente în domeniul fiscal.

Dezvoltarea dinamică a mediului de afaceri şi implicit a legislaţiei conexe, obligaţia de transpunere în legislaţia naţională a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi a modificărilor/completărilor aduse regulamentelor, directivelor sau altor acte comunitare, reprezintă câţiva din factorii determinanţi care impun permanent modificarea şi completarea legislaţiei fiscale naţionale.

De asemenea, este de menţionat procesul de preluare în Codul fiscal, a unor prevederi cu implicaţii fiscale, promovate iniţial prin actele normative de reglementare a anumitor domenii de activitate, măsuri care nu au ţinut seama de prevalenţa prevederilor Codului fiscal asupra oricăror prevederi de natură fiscală.

Totodată, numeroasele modificări şi completări succesive aduse Codului fiscal de la data adoptării până în prezent, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, aprobate prin lege sau care sunt încă în proces legislativ parlamentar, acte normative în conţinutul cărora se fac trimiteri de la un articol la altul, au făcut ca republicarea acestuia de către Monitorul Oficial să devină un proces dificil de gestionat.

În acest context, Guvernul României şi-a propus pe termen mediu, în vederea consolidării politicii fiscal-bugetare, continuarea măsurilor de creştere a eficienţei sistemului fiscal prin rescrierea Codului fiscal, creându-se astfel, pe de o parte, posibilitatea simplificării fiscalităţii, eliminării disfuncţionalităţilor şi stabilirii coordonatelor pentru un cadru legal fiscal coerent şi modern, iar pe de altă parte, premisele asigurării predictibilităţii sistemului fiscal şi continuării conduitei necesare unei consolidări fiscale sustenabile.

Acest proces complex de modernizare a legislaţiei fiscale a impus înscrierea rescrierii Codului fiscal între obiectivele prioritare incluse în Strategia fiscal–bugetară pentru perioada 2013–2015 şi în Programul Legislativ al Guvernului României pentru perioada 2013 – 2016. Acest obiectiv are în vedere realizarea următoarelor rezultate:

– claritate şi accesibilitate în aplicarea prevederilor Codului fiscal, prin restructurarea pe baze sistematice a normelor fiscale;

– transparenţă în prezentarea principiilor fiscale, în definirea conceptelor, noţiunilor şi metodelor, utilizate în construcţia şi administrarea sistemului coerent al impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, reglementate de Codul fiscal, în scopul înţelegerii corecte şi evitarea interpretărilor în aplicarea normelor fiscale;

– asigurare a corelării între prevederile Codului fiscal şi dispoziţiile Codului de procedură fiscală rescris, precum şi cu cele ale legislaţiei conexe;

– creştere a eficienţei activităţii de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale prevăzute de Codul fiscal;

– scădere a costurilor de administrare a impozitelor şi taxelor prevăzute de Codul fiscal precum şi a celor de conformare suportate de contribuabili;

– stimularea liberei inițiative și încurajarea investițiilor în România prin scutirea de la plata impozitului pe veniturile din dividende