Cine poate presta munca independenta? Comunicat ITM Harghita

Munca independentă poate fi prestată, în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de persoanele fizice autorizate, de către întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, de persoanele fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice titulari ai întreprinderii individuale, membrii familiilor care constituie întreprinderile familiale, precum și de persoanele fizice care exercită profesii liberale, completată prin Legea nr. 4/2014.

Profesia liberală este o ocupație intelectuală, reglementată prin legislație specifică, exercitată de o persoană pe cont propriu, fără a fi angajată undeva (liber-profesionist) care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un ordin profesional :
• Asociația Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România
• Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR)
• Camera Auditorilor Financiari din România
• Clubul Român de Presă
• Colegiul Farmaciștilor din România
• Colegiul Medicilor din România
• Colegiul Medicilor Veterinari din România
• Colegiul Psihologilor din România
• Colegiul Asistenților Sociali din România
• Consiliul de Mediere
• Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR)
• Corpul Experților Tehnici din România (CETR)
• Ordinul Arhitecților din România
• Ordinul Geodezilor din România
• Uniunea Națională a Barourilor din România
• Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România
• Uniunea Națională a Notarilor Publici din România
• Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România
și această listă poate continua ….

Unele profesii se pot presta atât independent, cât și pe bază de contract individual de muncă.

Dar munca independentă poate fi prestată și de către alte persoane, în baza unor contracte civile de prestări servicii sau cesiune de drepturi de autor.
Dificultatea calificării acestor contracte decurge din faptul că legislația civilă nu este corelată cu cea fiscală, iar criteriile fiscale nu coincid cu cele juridice.

Totuși, se poate spune că între contractele civile în baza cărora se prestează o muncă independentă se numără :

– contractul de comision
Codul civil defineşte contractul de comision în următorii termeni: „contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numite comision”.

– contractul de mandat
Contractul în baza căruia o persoană numită mandatar se obligă să îndeplinească un act ori să efectueze o activitate pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea, numită mandant. Mandatul poate fi special, pentru un anumit act sau o anumită categorie de acte, ori general, când se referă la toate actele folositoare mandantului. Dacă este conceput în termeni generali, mandatul este valabil numai pentru actele de administrare.

– contractul de antrepriză
Antrepriza este contractul prin care o persoană, numită antreprenor se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru o altă persoană numită beneficiar, în schimbul unui preţ. Din definiţia dată contractului de antrepriză rezultă că obiectul raportului juridic îl formează obligaţia antreprenorului de a executa o lucrare şi de a preda beneficiarului rezultatul activitătii sale. Caracteristic antreprizei este că antreprenorul îşi păstrează independenţa economică şi operativă (în ceea ce priveşte organizarea muncii şi a executării lucrării) şi realizează lucrarea pe riscul său. Lucrările de antrepriză pot consta în confecţionarea unui lucru, elaborarea unui proiect de arhitectură, construcţia unui imobil etc., dar şi în prestări de servicii, precum: reparaţii ale aparaturii de uz casnic, instalaţii etc.

– contractul de cesiune de drepturi de autor
Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor este contractul prin care autorul transmite drepturile sale patrimoniale, integral sau parţial, celeilalte părţi, denumite cesionar, care se obligă în schimb să plătească autorului cedent preţul acestei cesiuni. Reglementarea legală privind contractul de cesiune a drepturilor de autor o regăsim în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare
o constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
– scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
– operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
– compoziţiile muzicale cu sau fără text;
– operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
– operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
– operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
– operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
– operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
– lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independente sunt:
– libera alegere a desfăşurării activităţii, a programului de lucru şi a locului de desfăşurare a activităţii;
– riscul pe care şi-l asumă întreprinzătorul;
– activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi clienţi;
– activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de întreprinzător în condiţiile legii.

Lipsa uneia dintre aceste caracteristici poate determina reîncadrarea activității de către organele fiscale în activitate dependentă.

Sursa: ITM Harghita

You May Also Like…

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *