Articolul de față este destinat în special antreprenorilor dar și juniorilor în contabilitate care nu pot face o distincție clară între aceste 3 tipuri de impozite.

Ce este impozitul micro, care sunt regulile lui și cum se determină?

Impozitul micro este prevăzut la Capitolul III din Codul Fiscal.

Ce presupune impozitul micro?

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este un impozit fix aplicat la cifra de afaceri (la total vânzări). În cazul microîntreprinderilor nu contează nivelul cheltuielilor, impozitul se plătește la venit.

Cota de impozitare este 1% pentru firmele care au un salariat cu 8 ore/zi (sau mai mulți salariați care împreună totalizează un număr de 8 ore/zi) și 3% pentru firmele care nu au nici un salariat (sau salariații împreună nu totalizează 8 ore/zi).

Impozitul se declară și plătește trimestrial, până în data de 25 a lunii următoare încheierii trimestrului (respectiv 25 aprilie, 25 iulie, 25 octombrie și 25 ianuarie). Impozitul micro se declară prin formularul 100.

În general societățile comerciale sunt plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor de la înființare.

Pentru a fi plătitoare de impozit pe profit (adică 16% aplicat la diferența dintre veniturile impozabile și cheltuielile deductibile) de la înființare, firma trebuie să aibă un capital social de minim 45.000 lei.

La fiecare sfârșit de an, firmele trebuie să verifice balanța de la decembrie pentru a vedea dacă nu sunt obligate să își modifice vectorul fiscal (de la micro la profit sau de la profit la micro).

Dacă la decembrie o firmă are cifră de afaceri peste 500.000 Euro (calculată la cursul de la sfârșitul anului) atunci trebuie să treacă la impozit pe profit dacă în timpul anului a fost microîntreprindere.

Dacă la decembrie firma are cifră de afaceri sub 500.000 Euro, atunci rămâne în continuare micro, sau dacă a fost la profit, este obligată să treacă la micro.

Nu poate fi microîntreprindere firmele care:

  • realizează venituri din consultanță și management de peste 20% din veniturile totale;
  • veniturile totale la decembrie au depășit 500.000 Euro;
  • firma se află în dizolvare urmată de lichidare;
  • desfășoară activități bancare, asigurări-reasigurări, jocuri de noroc, activități cu zăcăminte petroliere și gaze naturale.

Ce este impozitul pe profit, care sunt regulile lui și cum se determină?

Impozitul pe profit este prevăzut la Capitolul II din Codul Fiscal.

Impozitul pe profit presupune aplicarea unei cote fixe de 16% la rezultatul fiscal. Rezultatul fiscal este dat de diferența pozitivă dintre veniturile impozabile și cheltuielile deductibile.

O firmă care este la impozit pe profit, trebuie să țină o evidență clară a cheltuielilor. Nu orice cheltuială este și deductibilă (adică se poate scade din venit). Pentru ca o cheltuială să fie deductibilă trebuie să respecte mai multe cerințe, principala fiind că s-a realizat în scopul realizării de venit.

Plata și declararea impozitului pe profit se realizează trimestrial (la fel ca la microîntreprinderi). Declararea se face prin formularul 100 pentru primele 3 trimestre și declarația 101 al patrulea trimestru împreună cu celelalte trei trimestre.

Sunt anumite categorii de firme care pot fi numai plătitoare de impozit pe profit (vezi cine nu poate fi la micro). Deasemenea sunt anumite categorii care calculează și plătesc în mod diferit impozitul pe profit, aici intră ONG și cazinouri/baruri de noapte.

Ce este impozitul specific, care sunt regulile lui și cum se determină?

Impozitul specific este prevăzut de Legea 170/2016, deci nu de Codul Fiscal.

Impozitul specific este datorat de firmele care sunt la impozit pe profit și realizează venituri din următoarele coduri CAEN:

  • 5510 – „Hoteluri și alte facilități de cazare similare”
  • 5520 – „Facilități de cazare pentru vacante și perioade de scurtă durată”
  • 5530 – „Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere”
  • 5590  – „Alte servicii de cazare”
  • 5610 – „Restaurante”
  • 5621 – „Activități de alimentație (catering) pentru evenimente”
  • 5629 – „Alte servicii de alimentație n.c.a.”
  • 5630 – „Baruri și alte activități de servire a băuturilor”.

O microîntreprindere nu va declara și calcula niciodată impozit specific.

Modul de calcul pentru impozitul specific este determinat pe fiecare categorie de cod CAEN. Nu contează nivelul cheltuielilor sau a veniturilor. Modul de calcul este prevăzut în anexa legii, și presupune un impozit standard care se ajustează în funcție de mai mulți factori (rangul localității, suprafață, sezonalitate, etc.). Poți să vezi aici un exemplu de calcul.

Declararea și plata se face semestrial (deci 25 iulie și 25 ianuarie) prin formularul 100.

Firmele care pe lângă codurile CAEN, enumerate mai sus, realizează și alte tipuri de venituri, pentru acelea declară și plătesc separat impozit pe profit. Aici trebuie să fii foarte atent la alocarea cheltuielilor activităților care intră la impozit specific și activităților care intră la impozit pe profit. Alocarea trebuie să fie echivocă, chiar dacă am fi tentați să alocăm o cotă mai mare de cheltuieli activităților care intră la impozit specific.

Ok, sper că am făcut un pic de lumină cu aceste explicații de bază. 🙂


Contribuie și tu ...

comments