Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, sunt enumerate la Art. 139 din Codul Muncii. Acestea sunt:
– 1 si 2 ianuarie;
– 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Romane;
– Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui;
– prima si a doua zi de Pasti;
– 1 mai;
– 1 iunie;
– prima si a doua zi de Rusalii;
– Adormirea Maicii Domnului;
– 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
– 1 decembrie;
– prima si a doua zi de Crăciun;
– doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.

In mod excepțional dacă activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității, se poate lucra in aceste zile. Condiția este ca salariații respectivi să primească zi liberă în următoarele 30 de zile, dacă din motive justificate nu se poate acorda zi liberă, se acordă un spor la salariu de 100%. Deci nu se acorda atât zi liberă cât și sporul de 100%. Vezi în acest sens Art. 142 Codul Muncii, care spune:

(1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140, precum si la locurile de munca prevăzute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru.

Amenda pentru nerespectarea Art. 142 este cuprinsa intre 5.000 si 20.000 lei.

Pentru salariații care urmează să lucreze in zilele de sărbătoare legală, este indicat, să faci un tabel în care să semneze ca sunt de acord. Vezi aici un model de acord.

Daca se lucrează în zile de sărbătoare legală nu se anunță la ITM.