În rândurile de mai jos, vreau să parcurgem împreună, argumentarea legală pentru recunoașterea indemnizației de delegare (diurnă) de PFA, II sau IF. Acest material vă poate fi util în relația cu organul de control ANAF, mai ales pentru perioadele anterioare 2016, unde avem cazuri când nu vor să recunoască cheltuiala cu diurna.

În primul rând

Legea 571/2003 respectiv Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, prevalează în fața Legi 53/2003 privind Codului Muncii.

Codul Fiscal stabilește cadrul legal privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii.

Codul Muncii reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.

Așadar, un PFA fără angajați NU este interesat de prevederile Codului Muncii în ceea ce privește cheltuielile deductibile și cheltuielile nedeductibile.

Tratament vechi

Prevederi aferente Legii nr. 571/2003 – Codul Fiscal vechi, valabil până la sfârșitul lui 2015

Potrivit art.48, alin.4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, de către contribuabilii care determină venitul net din activităţi independente pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, sunt:

a) să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.

Conform punctului 38 din H.G.44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, dat în aplicarea art. 48 din Codul fiscal, sunt cheltuieli deductibile, de exemplu: ”cheltuielile de delegare, detaşare şi deplasare, cu excepţia celor reprezentând indemnizaţia de delegare, detaşare în altă localitate, în ţară şi în străinătate, care este deductibilă limitat.”

Este firesc ca deplasarea să fie efectuată în scopul realizării de venituri taxabile. Consider că justificarea cu documente se referă la existența ordinului de deplasare, ștampilat și semnat de către reprezentantul firmei unde se face deplasarea, la care se anexează, eventual, biletele de transport și actele de cazare.

In temeiul art. 43-48 din Codul Muncii, indemnizația de delegare este un drept cuvenit persoanelor fizice care au calitatea de salariat, pe perioada exercitării temporare din dispoziția angajatorului a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă al salariatului.

Însă Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, NU limitează indemnizația de delegare numai pentru anagajați. Vezi punctul 38 din H.G. 44/2004.

Până la sfârșitul anului 2015, consider că în cazul în care persoana fizică autorizată care desfăşura activităţi independente NU avea salariaţi, indemnizaţia de delegare, detaşare în altă localitate, în ţară şi în străinătate, ERA cheltuială deductibilă dacă această cheltuială era efectuată în scopul realizării de venituri impozabile şi era justificată cu documente.

Tratament nou

Legea nr. 227/2015 – Codul Fiscal nou, valabil începând cu 2016

Potrivit art.68 alin.4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, de către contribuabilii care determină venitul net din activităţi independente pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă potrivit art.68 din Codul fiscal, sunt:

a) să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.

Deci se menține aceleași prevederi ca și până în 2015 DAR observăm că Legea 227/2015 împarte cheltuielile pe perioada delegării/detașării în două:

g) să fie efectuate pentru salariați pe perioada delegării/detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, reprezentând indemnizațiile plătite acestora, precum și cheltuielile de transport și cazare;

h) să fie efectuate pe perioada deplasării contribuabilului care își desfășoară activitatea individual și/sau într-o formă de asociere, în țară și în străinătate, în scopul desfășurării activității, reprezentând cheltuieli de cazare și transport, altele decât cele prevăzute la alin. (7) lit. k);

Dacă analizăm Normele metodologice – H.G. 1/2016 punctul 7, subpunctul 5:

  • ”t) cheltuielile efectuate pentru salariați pe perioada delegării/detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, reprezentând indemnizațiile plătite acestora, precum și cheltuielile de transport și cazare”

comparat cu textul vechi al Normelor metodologice valabile până în 2015 – H.G. 44/2004, punctul 38, subpunctul 23:

  • ”cheltuielile de delegare, detaşare şi deplasare, cu excepţia celor reprezentând indemnizaţia de delegare, detaşare în altă localitate, în ţară şi în străinătate, care este deductibilă limitat”.

Observăm că numai din 2016 este specificată obligativitatea ca aceste cheltuieli să fie efectuate pentrusalariați!

Concluzie

În baza celor expuse, consider că începând cu 2016, pentru contribuabilul PFA este cheltuială deductibilă numai partea de cheltuieli de cazare și transport, fără îndemnizație de delegare, detaşare în altă localitate, în ţară şi în străinătate (diurna). Începând cu 2016, PFA are dreptul să își deducă indemnizaţia de delegare, detaşare în altă localitate, în ţară şi în străinătate (diurna), NUMAI dacă are angajați.


Contribuie și tu ...

comments